[…] – Îți propun ceva.
S-a aplecat în față, așa cum face prietena mea April când vrea să spună un secret, chiar dacă secretele ei nu au nici o valoare. Sau nici măcar nu sunt secrete cu adevărat.
– Dacă nu spui nimănui că sunt aici, îți pot vindeca ochii.
– Pleacă de aici!
A clipit de câteva ori.
– Asta și am de gând să fac!
– Ce vreau să spun este că nu poți face asta!
– De ce nu?
– Nimeni nu a reușit să-mi trateze ochii altfel decât cu ochelari.
– Am anumite abilități. Vei vedea, cu condiția…
– Să nu spun nimănui despre tine?
– Chiar așa, asta-i esența, miezul problemei.
– Cum pot fi sigură că nu voi orbi? Ai putea fi ca unul din televânzătorii aceia care promit marea cu sarea, dar în realitate mint cu nerușinare.
Începu să se întindă și să se contracte din nou.
– Nu aș face așa ceva unei ființe care nu mi-a făcut niciun rău.
– Adică, dacă te-aș răni m-ai putea face să orbesc?
– Asta, doar dacă trebuie să știi.
– Și dacă îmi vindeci ochii, iar eu nu spun nimănui despre tine, vei pleca de pe câmpurile noastre?
– Exact, ai înțeles bine! […]